“Astazi daca m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot....
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot ? “ ( O, ramai - Mihai Eminescu)
Nu stiu cati copii se duc singuri sa se inscrie la gradinita. Ceea ce stiu este ca pe la trei ani si jumatate, vazand ca prietenii mei de joaca dispareau dimineata de acasa intr-un loc cu “doamne educatoare”, cu reguli si lectii de disciplina, m-am dus dupa ei si m-am inscris singur. De mic am fost responsabil si mi-a placut tot ceea ce era legat de ordine si seriozitate. Nu stiam atunci ca libertatea si viata de copil trebuie pretuite in starea lor naturala, fara griji si reguli impuse.
Cand parintii m-au inscris la scoala primara nr.8 din Ploiesti, m-am suparat pe ei in prima zi de scoala pentru ca nu mi-au spus ca trebuie sa am la mine incaltaminte de schimb. Iar eu, in acea zi, a trebuit sa ma prezint si sa ma recomand doar in ciorapi, lucru care m-a facut sa sufar enorm. Atat eram de rigid , sau poate exigent cu mine insumi, prea de timpuriu.
Calitatea profesorilor din liceul “Petru si Pavel” si competitia cu colegii mei mi-au dezvoltat ambitia si perseverenta, dandu-mi laolalta bucuria si satisfactia de a face si eu parte din “generatia de aur” a liceului, asa cum a denumit-o directorul de atunci, profesor Comaniciu.
M-am inscris la Institutul Politehnic din Bucuresti, la Facultatea de chimie industriala, pentru ca profesoara de chimie de la liceu imi daduse la un moment dat doar nota 8.
Mancam cornulete delicioase facute de mama si invatam la chimie. A urmat facultatea, pe atunci o adevarat scoala, mai ales pentru mentalitatea si responsabilitatea unui viitor inginer chimist, o facultate cu profesori de mare prestigiu, precum Costin D. Nenitescu, Oscar Kreindler, Ana Zaharia sau Eugen Pincovschi, un dascal, dar si un om de exceptie, cu care colaborez si astazi si cu care am scris diverse lucrari de specialitate.
La 33 de ani, obtineam titlul de doctor inginer in chimie. Eram la varsta la care imi doream sa fiu cat mai pregatit si profesional si intelectual.
Daca nu am fi trait in regimul in care am trait, mi-ar fi placut sa fac si facultatea de sociologie, sa inteleg bine fenomenele sociale si psihologia miscarilor de masa, a relatiilor interumane in cadrul grupurilor sociale. Imi doream sa am aceasta profunzime, pentru a-mi putea exersa cat se poate de bine meseria, in care voiam sa devin lider. Dar, in acele timpuri, ca sa pot “creste” in profesia mea, trebuia sa urmez Universitatea politica si de conducere. Si asta am si facut. De condus politic insa, nu am condus nimic pana in 1993.
In 1990, dupa Revolutie, am trait, asemenea oricarui cetatean, entuziasmul libertatii din aceasta tara. In acei ani mi-am confirmat chimia ca profesie, business-ul ca talent si politica drept hobby.
Daca in acea perioada ar fi existat oameni bine pregatiti in politica (in politica unui stat democrat, cum aveam pretentia sa fim) poate ca nu as fi intrat in politica. Dar, cand priveam in jurul meu si vedeam cat neprofesionalism exista, am simtit nevoia sa-mi spun si eu cuvantul. Mai ales atunci, cand singurul meu copil (din prima casatorie), a trebuit, in 1996, dupa ce a absolvit si el facultatea de chimie, sa plece din tara pentru a-si implini propriile aspiratii....
Primi cinci ani ai mileniului al treilea au confirmat politica-hobby, au pus business-ul in stand-by si au imbracat tehnocratul din mine in haina de ministru.
Adrian Nastase a avut ambitia sa-si creeze un guvern numai din oameni bine pregatiti si competenti. Si a reusit sa faca acest lucru. Si astazi imi aduc aminte de discutia purtata cu el : “Te vreau in echipa. Vreau numai profesionisti.” Daca ne amintim acei ministri, cred ca nimeni nu poate spune ca nu am format cel mai bun guvern creat dupa Revolutie.
In 2005, cand “puterea” a fost schimbata, au inceput si problemele in partid. Scenariile care mi se puneau in carca, atat mie, cat si la altor colegi, m-au facut sa-mi dau seama ca politica nu este pentru mine, un nativ idealist si responsabil cu adevarat.
Astfel, din acel an, am reasezat politica tot la nivelul de hobby. Daca nu s-ar fi intamplat asa, poate as fi continuat, poate m-as mai fi luptat pentru idealurile mele.
Datorita sotiei mele, care m-a incurajat (ea este om de afaceri de peste 25 de ani), m-am “revitalizat” pe zona business-ului si m-am detasat total de zona politicului. Cu toate acestea, consider ca experienta pe care o am la ora actuala poate fi impartasita cu voi pe acest blog. Daca e bine sau rau ceea ce fac? Nu stiu. Dar eu asa simt: sa las un semn al trecerii mele in urma mea....
CURRICULUM VITAE
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss-
Marirea pensiilor: Guvernul e in deriva si da mesaje confuze
Am urmărit cu interes, dar și cu o anume stupefacție mesajele de azi ale guvernanților, potrivit cărora sunt gata să demareze negocieri serioase cu FMI pentru a mai da drumul la șu...
-
Adevaratele mesaje din discursul lui Traian Basescu
De aseară pînă acum, discursul președintelui e întors pe toate părțile de analiști, de presă, de politicieni și concluzia aproape comună, indiferent de tabere, e ...
-
Romania isi recistiga demnitatea in strada
Analizînd la rece manifestările de stradă izbucnite în ultimele zile, nu te poți împiedica să remarci că fiecare popor are trăsături de caracter proprii, la fel c...
-
Cum lucreaza puterea in folosul USL
Mult comentatul sondaj de sfîrșit de an al IMAS vine mănușă, aparent, pentru cei de la putere, care au prins glas pe ultima sută de metri și s-au repezit să profețească, iar,...
Cele mai noi comentarii
-
reverse phone lookup:
For anyone wondering whether such a thing as a reverse phone lookup:
For anyone wondering whether such a thing as a Elnora25Leonard:
You have a chance to utilize different ways of advertisement, nevertheless, manual directories submission provided by
Care e cea mai ineficienta institutie?
Arhiva
Tag cloud