• 199 comentarii

    30617 vizualizari

    Romania isi recistiga demnitatea in strada

    Romania isi recistiga demnitatea in strada

    Analizînd la rece manifestările de stradă izbucnite în ultimele zile, nu te poți împiedica să remarci că fiecare popor are trăsături de caracter proprii, la fel cum are fiecare individ.

    Goethe spunea cîndva ”Întotdeauna am simțit o profundă tristețe la gîndul că poporul german, în care fiecare individ este atît de respectabil, luat la grămadă este atît de lamentabil”. Uneori, s-a dovedit că la noi, românii, e puțin invers.
    Putem avea existențe terne, mărunte, șterse, sărmane, dar cîteodată suntem capabili de momente de spectaculoasă solidaritate, de minunată interconectare sufletească.



    ”Deșteaptă-te române” a fost scris de poeți pentru a lansa un mesaj elocvent de trezire a poporului român, răbdător, în general, la maxim. Politicienii, din care am făcut și eu parte, prin pragmatismul lor, reușesc în general să transmită mesaje corecte poporului, să-l liniștească, să transmită, dacă sunt de bună credință, speranța unui trai mai bun în viitor, speranța unui loc de muncă. În acest fel încearcă, normal, să-și mențină și propria poziție politică.

    Din păcate, actuala conducere a țării, prin tupeul nemăsurat pe care îl demonstrează principalii săi exponenți, Băsescu, Udrea, Boc șamd scoate la iveală adevărul crunt, anume că pentru ea puterea e un instrument pe care e dispusă să îl păstreze cu orice preț, cu orice sacrificiu, mințind, călcînd în picioare principii, orice valoare dar, mai ales, valorile democrației în ansamblul lor. Românii sunt răbdători, cum spuneam, sunt modești, se mulțumesc cu puțin și dispuși să facă sacrificii, uneori supreme. Acest lucru l-a înțeles și l-a speculat abil și pervers Traian Băsescu. Românii nu sunt în stradă doar pentru neajunsuri, pentru cu au frig în case și frigidere goale. Ei sunt pe stradă mai mult pentru că au fost jigniți în ființa lor, li s-a călcat în picioare demnitatea proprie, la nici două decenii după ce abia și-o recîștigaseră cu sînge, riscuri și sacrificii umane.

    Impunerea prin forță, prin dictat, a supremației unui singur om, nu a mai putut fi înghițită în momentul în care cetățenii au fost loviți în, poate, cel mai sensibil punct: sănătatea lor și a familiilor.

    De ani de zile, presa semnalează furturile și jafurile din sectorul sanitar, nu era nimic nou sub soare, dar, în momentul în care s-a depășit orice limită și s-a încercat să se impună jaful ca regulă, prin lege, s-a umplut paharul. A fost greșeala capitală a acestui regim. Chiar dacă a încercat să dreagă busuiocul prin retragerea legii sănătății și reintegrarea doctorului Arafat, a uitat să retragă și restul de legi promovate prin mizerabile asumări ale răspunderii, și să reintegreze specialiștii îndepărtați de politruci. Cu o floare nu se (mai) face primăvară.
    Acum, mai au o singură șansă teoretică, aceea de a limita pierderile prin alegeri anticipate. Dacă nu vor avea parte de mintea de pe urmă, soarta lor va fi mai cruntă decît a țărăniștilor, în 2000.
    Timpul nu mai are răbdare cu ei, iar românii descoperă ce înseamnă recîștigarea demnității prin ieșirea în stradă, prin ”scenele de uliță”, cum le numea un alt rebel anti-putere, gazetarul Eminescu acum un veac și mai bine.

    Continuare

    Tag-uri:

  • 99 comentarii

    67244 vizualizari

    Romania, tara politicii de tip Ciomu

    Romania, tara politicii de tip Ciomu

    Ultimul banc care circula e ca executivul va asigura in perioada urmatoare slujbe pentru absolut toti somerii. Desigur, in colaborare cu Patriarhia, care va furniza preotii necesari.

    Gluma asta trimite la un adevar mult mai incomod, vorba lui Gore, anume ca, pina acum, la nivelul puterii se vorbeste doar de reduceri salariale si de concedieri, fara a exista cea mai mica referire la reconstructie, la masuri prin care sa se stimuleze economia si crearea de noi slujbe. Termenul unic pe care l-am auzit este 31 decembrie, ca un posibil punct final al perioadei de reducere a salariilor. Atit. In Germania, spre exemplu, se vorbeste in acest moment de un plan pe termen mediu prin care cheltuielile statului sa fie reduse, pina in 2015, cu 60 de miliarde de euro, tocmai pentru a indulci asprimea masurilor anti-criza, altfel spus, mai bine suferi mai putin, pe termen mai lung, decit sa provoci un soc social de proportii, prin masuri apocaliptice, aplicate peste  noapte, fie ele si pe termen mai scurt. Iata ceea ce eu numesc un model de gindire, de viziune economica. In Romania, se practica mai degraba o politica de tip Ciomu, adica ce sa taiem si cit sa taiem, nimic altceva.

    Nu se analizeaza cu luciditate nici macar cauzele reale ale acestei situatii. Am auzit una buna, ca de vina ar fi toate guvernele post-decembriste, mai putin cea pedelista, probabil. Acest mod de generalizare a vinii mi se pare emblematic pentru politicienii fara sira spinarii.
    In realitate, ar trebui sa auzim mai des despre cele trei cauze majore care au dus la aceasta situatie fara precedent, la noi: incompetenta guvernantilor, tergiversarea analizarii crizei atunci cind aceasta abia se intrezarea la orizont si, in fine, politica dusa in ultimii cinci, de folosire a resurselor publice pentru obtinerea, eufemistic vorbind, a consensului politic. (Pe sleau vorbind, pentru cumpararea voturilor din parlament, vezi si recentul caz al independentilor).

    Economistul-șef al Bancii Central-Europene, Jurgen Stark, recunostea ieri, onest, in Allgemaine Zeitung, ca masurile dure luate de UE pentru a contracara criza inseamna o reducere a suveranitatii nationale, un sacrificiu dureros, dar necesar pe altarul coordonarii intre statele membre. Romania, in schimb, a luat – sau cel putin anunta - masuri mult mai dure decit restul membrelor UE, fara a fi, macar, limpede cit de utile se vor dovedi, tocmai pentru ca, asa cum am subliniat, lipseste viziunea, lipseste planul cu bataie mai lunga de 3-4 luni, cum se obisnuieste la noi.

    Cum se prezinta, din aceste trei motive majore, Romania? Cu o situatie economica dezastroasa, cu o recesiune datind de mai bine de 4 trimestre, cu o viziune economica zero a guvernantilor, cu o datorie publica de 40 de miliarde de euro si cu debutul unor miscari sociale de proportii.
    M-am uitat zilele acestea pe graficul evolutiei datoriei publice a Romaniei in ultimul deceniu. La finalul guvernarii PSD, in decembrie 2004, datoria publica era de 13,7 miliarde euro. In decembrie 2008 era 27,3. De cand Basescu si Boc au pus integral mana pe putere aceasta a “rupt ritmul”, efectiv, ajungand, in februarie 2010, la 37,7 miliarde. Aceasta statistica nu acopera, din pacate, ultimele trei luni de vrie in care se afla tara noastra. Slugi la FMI, dezorientati la noi acasa, in pragul unor revolte ce pot bloca definitiv si ceea ce mai misca in aceasta tara.

    Am inceput cu o gluma amara, inchei in aceeasi nota, doar suntem tara hazului de necaz: acum vreo citiva ani, in timpul rapirii din Irak, se vorbea ca Romania a reusit sa compromita, pe rind, comunismul, capitalismul si terorismul. Acum ”compromitem” si protestele sociale: mapamondul observa, ingrozit, luptele de strada violente din tari precum Grecia sau Thailanda, iar in Romania vede, amuzat probabil, imagini cu o mina de octogenari amenintind palatul Cotroceni, cu ”agitatori infiltrati”, dupa cum suna informatiile puterii, si mai vede o mina de mame disperate aruncind in presedintie cu pampersi.

    Dar, ce sa te mai mire intr-o tara in care ministrul de Finante identifica usturoiul drept produs major de contrabanda?...







    Continuare

    Tag-uri:

  • 220 comentarii

    56210 vizualizari

    Un adevar greu de tagaduit: Europa e in declin

    Un adevar greu de tagaduit: Europa e in declin


    Este cazul, in aceste momente de grave conflicte interne, de incapacitate a guvernului roman de a propune cea mai mica strategie economica coerenta, cu exceptia unei amputari nejustificate si nesabuite a veniturilor populatiei, in mod deosebit ale pensionarilor, sa incercam sa privim si dincolo de ecranul televizorului, pentru a vedea ce se intampla in Europa.
    Cred ca Grecia este numai o problema macroscopica, in timp ce problema reala consta in slabiciunea Uniunii Europene, care traieste deasupra propriilor mijloace, cu probleme diverse tarile ce o compun. Cred ca aceasta criza este acutizata si de o oarecare perplexitate a Germaniei, precum si de reactiile, initial ezitante, ale institutiilor si guvernelor europene. Euro poate fi numai o victima.
    Sunt semnale ca aceasta criza creste in tari precum Romania, care sunt incapabile de propuneri de remediere a situatiei din politica lor interna, dar care au si dificultati in ce priveste apartenenta la Uniunea Europeana.
    Pachetul de salvare de 750 de miliarde de Euro aprobat in aceasta saptamana nu cred ca va rezolva problema de insolventa de fond, in timp ce cresterea economica in Europa va fi anemica in termeni absoluti si relativi.
    Astazi, economia europeana este cea mai importanta din lume, cu putin superioara celei din SUA, dar nu va mai fi pentru mult timp.
    Inca inainte de criza economica Europa era subrezita de criza politica: unele tari se preocupa de modificari ale unor institutii europene, dar respingerile repetate ale tratatului de la Lisabona demonstreaza ca ideea de Europa unita nu mai este in centrul imaginii colective.
    Cred ca daca tarile europene ar fi dorit sa fie o mare putere, cu renuntari la unele accente nationaliste, atunci, de exemplu, fotoliile Frantei si Marii Britanii in Consiliul de Securitate al ONU ar trebui inlocuite cu unul singur: fotoliul UE.
    Aceeasi “ unitate” se gaseste si in domeniul militar,  incepand de la procentul din buget alocat de diferite tari pana la achizitiile majore.
    De asemenea, timpul si schimbarile demografice nu amelioreaza situatia. Populatia europeana depaseste 500  de milioane de locuitori si imbatraneste rapid. Se prevede ca la jumatatea secolului procentul adultilor peste 65 de ani se va dubla.
    Acest cocteil realizat din structuri economice diverse, de importanta politica si de conditionari economice diferite va accentua  declinul european, al carui rol va descreste treptat.
    Inclusiv la nivel NATO, Europa nu va mai fi, probabil, partenerul de discutie principal in politica externa americana si, probabil, SUA va forma coalitii diverse in situatii la fel de diverse.

    Continuare
  • 467 comentarii

    38710 vizualizari

    Intrebare grea: oare mai suntem competitivi in vreun domeniu?

     Intrebare grea: oare mai suntem competitivi in vreun domeniu?


    Conflictele de strada izbucnite azi, dureros, in Romania, anunta debutul, cu adevarat, al crizei economice, in cel mai pur inteles al cuvantului. Se stia ca se va ajunge intr-un moment critic inca din primele luni ale anului trecut, dar, la noi, din nefericire, masurile necesare au fost ”rostogolite” din cauza anului electoral. Acum, situatia e de zece ori mai grea decat ar fi fost firesc sa fie, si toti se intreaba ce este de facut, inclusiv cei care ar trebui nu sa puna intrebari, ci sa ofere raspunsuri, rezolvari. Si totusi, ce ar fi de facut?
        Gestionarea crizei, consider, este astazi obiectivul prioritar al oricarui guvern, dar si al responsabililor politici. Trebuie actionat in dublu scop: odata pentru a purta economia spre o situatie de stabilitate, dar care sa asigure si o perspectiva de dezvoltare, in viitorul foarte apropiat - cu prioritate -, dar si pe termen mai lung. In actualul context al crizei, unul dintre cele mai importante obiective consider ca trebuie sa fie stimularea cererii, in timp foarte scurt.
        Avem nevoie de investitii masive in instruirea personalului, de aplicarea de reglementari clare de piata, de politici agricole, de sisteme fiscale care sa permita rezolvarea problemelor sociale si nu escaladarea lor. Avem nevoie de imbunatatirea productivitatii muncii si a crearii rapide de locuri de munca. Aud astazi ca se discuta despre o crestere a impozitelor asupra proprietatii. Poate este masura care afecteaza cel mai putin, imediat, populatia, dar atrag atentia ca suntem dupa cca doi ani de criza in domeniul imobiliar, iar o asemenea masura poate agrava recesiunea din domeniu, unde deja sunt foarte multe probleme. Iar in Romania, unde nu prea mai exista multe ramuri economice viabile, a afecta si segmentul constructiilor mi se pare un act sinucigas, care ne-ar putea costa scump.
        Cred, totodată, ca este nevoie de acordarea unei atentii deosebite cercetarii si formarii unor noi specialisti in diverse domenii de activitate. Dar, poate, cel mai important lucru, cred in necesitatea unei analize temeinice pentru a identifica domeniile in care Romania mai este competitiva, pentru ca acestea sa fie primele beneficare ale resurselor dirijate de la buget. Marea intrebare e, insa, urmatoarea: oare mai suntem, cu adevarat, competitivi in vreun domeniu?

    Continuare

    Tag-uri:

  • 193 comentarii

    29606 vizualizari

    Un mister: de ce se comaseaza Garda Financiara cu Directia Vamilor?


    Garda Financiara si Directia Generala a Vamilor vor fi comasate pana la finele acestui an si astfel se vor micsora locurile de munca in aceste doua institutii. Stirea aceasta imi demonstreaza ca, guvernantii nu stiu despre ce vorbesc cand ne enumera masurile obligatorii de luat pentru iesirea din aceasta grava criza ec.

    Daca una din acele masuri trambitate este intr-adevar, combaterea evaziunii fiscale, reducerea numarului de functionari in domeniul respectiv favorizeaza, in fapt, evaziunea! Evaziunea fiscala are ca efect mai putini bani la bugetul statului. Evaziunea fiscala nu este facuta de cetateanul de rand, adica: de angajatul unei firme care, prin retinerea la sursa, isi plateste datoriile fata de stat. Evaziunea fiscale este facuta, in general, de firmele care nu raporteaza corect veniturile realizate, sau prin evitarea declaratiilor vamale la aducerea in tara a marfurilor, adica prin contrabanda.

    Cum este posibil, intr-un moment cand combaterea evaziunii fiscale este o maxima prioritate, in loc sa se fortifice acest organism de control, sa se micsoreze?

    Mi se intareste convingerea ca masurile luate de guvernanti se iau fara analize concrete, cu efecte numai pe hartie din punct de vedere contabil. Reducerea birocratiei din mecanismul administrativ al statului trebuie facuta pe criterii de eficienta si utilitate. Abia atunci se poate spune:" de acesti functionari NU avem nevoie, in schimb de ceilalti avem nevoie chiar in numar mai mare". Intr-un stat democrat, reducerea birocratiei este o masura continua, nu numai in momentele de criza economica ale tarii, este o masura obligatorie pentru combaterea coruptiei.

    Cu cat avem mai multe birouri in care noi, cetatenii, trebuie sa intram pentru a colecta stampile, cu atat mai mult se mareste coruptia, pentru ca fiecare birou are "pretentiile "proprii. Pe de alta parte, orice administratie stufoasa nu face decat sa acopere incompetenta sefilor mari. Birou peste birou, cetateanul nu mai intelege nimic si nu observa cat de incompetent este guvernata tara. Aceste lucruri trebuiesc spuse cetatenilor pentru a se intelege realitatea, nu doar numai faptul ca avem un Parlament cu prea multi parlamentari....

    Continuare

    Tag-uri:

  • 75 comentarii

    16573 vizualizari

    Solutia iesirii din criza: aduceti specialistii!

    Pana acum doi ani puteam vorbi de masuri ”anticriza” ale guvernului, astfel incat sa se micsoreze efectele negative, in Romania, ale crizei economice mondiale. Nu s-au facut analize serioase, nu s-au luat masuri concrete, s-au facut doar declaratii gen ”economia duduie”, ”avem primele semne de iesire din criza” etc, pentru ca noi, din pacate, am fost si suntem intr-o continua campanie electorala. Astazi suntem in plina criza si, in opinia mea, suntem chiar epicentrul crizei pentru aceasta zona europeana.

    Este evident ca, in ultimii ani, tara a fost si este prost guvernata si azi suntem in colaps. Privesc si ascult emisiunile TV. Citesc presa. Tara, ca si la alegeri, este impartita in doua tabere. Cei care lauda si iau apararea actualei puteri, fara sa inteleaga gravitatea situatiei si cei care critica, fara sa ofere solutii. Cetatenii privesc nedumeriti si nu inteleg ce li se intampla. Nu inteleg cu ce sunt vinovati pentru ca sa ajuns aici, de ce dupa mai mult de 30 de ani de munca serioasa nu au dreptul la pesia calculata conform legilor acestei tari, nu inteleg care va fi viata lor de aici incolo. Reducerea cheltuielilor publice este o necesitate, dar cine si de ce le-au majorat in ultimii 4-5 ani? De ce se incepe cu reducerea pensiilor si nu cu numarul de masini din coloanele oficiale? De ce nu se introduce obligativitatea ca toti functionarii de stat, inclusiv ministrii, sa calatoresca cu clasa ”economic” in afara? De ce nu se blocheaza toate achizitiile publice care nu sunt strict necesare pentru buna activitate? Inteleg ca trebuie sa micsoram costurile, dar cum marim veniturile altfel decat prin majorarea taxelor?

    Un guvern competent si responsabil trebuie, in mod OBLIGATORIU, sa propuna si MASURI COMPLEMENTARE pentru crearea de noi locuri de munca, sa propuna proiecte majore care sa antreneze economia romaneasca, oferte clare si predictibile pentru investitorii privati romani si straini. Suntem constienti cati romani bogati si intreprinzatori investesc astazi in alte tari doar pentru ca in Romania nimic nu dureaza si nu este sigur? Romanii sunt bine pregatiti profesional, cu specialisti in diverse domenii, oameni de afaceri de succes care pot propune solutii, pot ajuta guvernul prin propunerile lor, pentru a se lua masuri mai corecte si mai putin dureroase pentru populatie. Sunt convins si sustin necesitatea unui dialog al factorilor responsabili cu specialisti, dar cu situatia CORECTA si CONCRETA a Romaniei in fata.Trebuie chemati specialisti fara a ne uita la culoarea lor politica, ci numai la pregatirea lor, trebuie apelati economistii de prestigiu.  Oare vom invata vreodata ca ascunderea gunoiului sub pres nu inseamna si curatenie?

    Continuare

    Tag-uri:

  • 112 comentarii

    31927 vizualizari

    De ce anuntul despre masurile de criza l-a facut Basescu si nu Boc

    E una dintre marile intrebari care se vehiculeaza in acest moment, iar explicatiile oficiale sunt mai degraba jenante: presedintele ar fi cea mai legitima persoana, e ales cu cele mai multe voturi etc. In realitate, lucrurile stau altfel: Basescu nu a vrut, ci a fost obligat sa iasa el, cu anuntul, si nu Emil Boc. Cei care au facut-o sunt reprezentantii FMI, pentru care executivul nu mai prezinta niciun fel de garantie, dupa ce s-a dovedit ca au mintit pe fata in legatura cu situatia economica a tarii si cu masurile luate. Nu o spun eu, a spus-o vocea autorizata a guvernatorului BNR, care, ieri, a acuzat actuala putere ca se opune furibund oricaror reduceri de cheltuieli si ca a mintit in privinta incasarilor la buget, care sunt mult mai reduse, in realitate.

    Traian Basescu a iesit la rampa pentru ca, pur si simplu, nu a mai avut ce face. Din perspectiva FMI, el este cel care trebuie sa isi asume raspunderea suprema pentru masurile care se cer luate, odata ce guvernul, s-a vazut clar, nu mai poate fi luat in serios. E la fel de adevarat ca acest gest va fi decriptat intr-o cheie corespunzatoare in cancelariile occidentale, iar reactiile nu vor fi de maxima incintare.

    Si aici trebuie sa clarificam un alt aspect: se spune tot mai des ca Romania ar putea ajunge in situatia Greciei, in sensul rau, desigur. Numai ca se uita un amanunt semnificativ: Grecia e in zona euro, in timp ce Romania nu. Cancelariile occidentale, organismele financiare europene nu se lupta pentru a salva nivelul de trai al grecilor, ci pentru a-si salva propria moneda. O tara din zona euro aflata in colaps trage tot sistemul monetar european dupa ea. In cazul tarii noastre, eforturile de salvare in caz de colaps vor fi – sa nu ne imbatam cu apa rece – mult diferite fata de cele din Grecia. In perioada imediat urmatoare ma astept la o inrautatire a situatiei Romaniei sub aspectul ratingului de tara, al investitiilor straine, al prezentei unor societati serioase la noi etc.

    Romania plateste, azi, pentru lipsa de masuri din anul electoral 2009, cind s-a sacrificat economia pe altarul intereselor electorale. Decuplarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare se dovedeste un dezastru, pentru ca alta ar fi fost situatia daca am fi terminat cu toate alegerile in 2008.
    Romania plateste azi, insa, si pentru asa-zisa prosperitate economica generata de guvernarea de dreapta, dupa 2004, care a insemnat, de fapt, umflarea oastei bugetarilor cu peste 400.000 de oameni. Si a mai insemnat o cursa furibunda a cetatenilor dupa credite de tot felul, esalonate pe zeci de ani de aici inainte, pentru ca li s-a transmis permanent, de la inaltimea clasei conducatoare, ca asa e bine, iar laptele si mierea vor curge pe strazi timp de citeva generatii.


    Ieri, presedintele a anuntat masuri de o asprime fara precedent. Intrebarea este: vor fi macar aceste masuri aplicate, sau vom asista – cum eu unul cred – in urmatoarele zile la un blocaj total, la ”nuantari”, la ”ajustari”, la tergiversari samd, pentru ca - nu-i asa? - delegatia FMI nu poate sta la infinit in Romania, iar dupa ce pleaca, revenim la ce stim noi cel mai bine, principiul batranesc ”zicem ca ei si facem ca noi”?

    Eu cred ca acest anunt nu este punctul culminant al unor masuri dure, ci numai o etapa, vor urma alte decizii, precum majorarea cotei unice si a TVA. Din pacate, insa, orice masuri se propun, nu este suficient, deoarece, asa cum a demonstrat presedintele Basescu, tara nu este guvernata, in sensul clasic al conducerii de catre un executiv, ci este dirijata cu timona, dupa cum bate vintul...
     

    Continuare

    Tag-uri:

  • 488 comentarii

    124349 vizualizari

    Cine uita trecutul e condamnat sa il repete

    Atunci cand iesi din politica si te dedici afacerilor, precum in cazul meu, ai avantajul ca poti judeca altfel evenimente la care esti martor, direct sau indirect. Cu mai multa obiectivitate, cred, decat atunci cand esti in mijlocul lucrurilor. Una dintre observatiile pe care le fac tot mai des, in ultima vreme este, spre exemplu, cea legata de de obsesia anti-Basescu a clasei noastre politice. Unii nu mai prididesc sa il inalte in slavi, altii pare ca nu au altceva in cap decat cum sa il doboare. Zeul natiei pentru jumatate din clasa politica, raul absolut pentru cealalta. Si daca ambele parti gresesc, ai putea sa te intrebi? Daca unii se agata prea mult de omul-minune, in loc sa isi dezvolte propriile capacitati, iar ceilalti consuma prea multa energie contra unui om, in loc sa se ocupe de problemele reale ale tarii, ale societatii in ansamblu?
     
    Situatia de acum seamana, oarecum, cu cea din perioada cand am intrat ei in PDSR, in 1995. Atunci, toata Romania era, intr-un fel sau altul, obsedata de Ion Iliescu. PDSR era convins ca e suficient sa defileze cu el in fata ca sa cistige orice alegeri. In 1996 a constatat, pe propria piele, ca nu e asa. CDR si restul opozitiei nu aveau alt discurs decat ”Jos Iliescu”. A venit, insa, momentul mortii Seniorului Coposu, care le-a aratat ca, uneori, cu ochii in ograda altuia, nu vezi ce valori ai in propria curte si nu le apreciezi pe masura. Au invatat mult din lectia asta, au depasit obsesia fata de Iliescu, au cautat solutii si au castigat alegerile, dupa un an.
    Nu au dat satisfactie la guvernare, e drept, dar au cucerit alegatorii atunci cand trebuia, aratand si alt tip de discurs decat cel de pana atunci.
     
    Sa vedem cum stau lucrurile astazi si ce s-a invatat din aceste lectii, dupa 15 ani. Iau, bunaoara, fostul meu partid, PSD. In mod firesc, el ar trebui sa demonstreze ca nu este un partid anti-Basescu, ci un partid in favoarea Romaniei, cu solutii certe pentru tara si pe care sa le revendice cu forta si convingere.

    Din pacate, astazi sunt prea multe orgolii personale. Cand intalnesti un lider de partid, in primele minute vorbeste de Basescu si apoi, o buna perioada isi ataca “ rivalii” din partid sau se plange de lipsa de sprijin. Sunt chestiuni pe care electorii le stiu foarte bine, dar nu intereseaza pe nimeni. Lipseste fraternitatea, dorinta de a sta impreuna pentru un ideal, uitandu-se faptul ca orice responsabilitate este colectiva.

    Acea jumatate din Romania care este impotriva actualului presedinte merita mult mai mult decat crizele de orgoliu si vanitate.
    Este astazi PSD un partid capabil sa recunoasca si sa promoveze noi personalitati si in acelasi timp sa valorifice experienta celor mai vechi in politica ?

    Este astazi PSD condus de un lider sau  de niste lideri care constituie locomotivele alegerilor viitoare?
    Are astazi PSD in interiorul sau acele valori care vor fi candidatii care sa convinga electoratul sau are nevoie sa atraga permanent si alti posibili lideri ?

    Este in stare PSD, in afara de organizare politica interna, sa caute , sa recunoasca si sa promoveze energii care pot sa miste electoratul catre idei clare?

    Este Victor Ponta presedintele de partid care ofera speranta de schimbare, de creare de echipa si nu de “ gasti”, si care sa mearga spre victorie ? Eu cred sincer ca Victor este un tanar capabil, inteligent si matur, dar trebuie sa puna cat mai curand in dezbatere, in partid, principiile si valorile social-democratiei dupa care sa se ghideze viitoarele actiuni politice, altfel spus, sa puna oamenii la treaba, pentru ca timpul e tot mai scurt.

    Si mai cred ca raspunsurile la aceste intrebari, ca si la altele, trebuie sa contribuie la imaginea unui PSD in 2012 diferita de cea de astazi. Si mai cred, la fel de nestramutat, ca cine uita trecutul e condamnat sa il repete.

    Continuare

    Tag-uri: PSD, Ponta, Victor Ponta

  • 114 comentarii

    63809 vizualizari

    Norul de cenusa si norul de incompetenta

    Pana acum o saptamana nu banuiam ca exista 21.000 de zboruri in aceeasi zi, pe glob. Am aflat insa cu stupoare ca, de fapt, 21.000 erau doar cele anulate! La o medie de 150 de pasageri pe avion, peste 3 milioane de oameni au ramas in aeroporturi si pe acasa asteptand sa treaca norul de cenusa. Voia lui Dumnezeu si a autoritatilor aeronautice europene.

    Emisfera Nordica a intrat intr-o imobilitate nepermisa intr-o lume globala, dinamica, a mileniului al treilea. Blocati, oamenii au recurs la tot felul de surogate. Au inchiriat masini, au inundat garile, au sarit in feriboturi, barci ori drezine, numai ca sa ajunga la familii, la slujba, la congrese si targuri, au facut orice, doar sa nu ramana blocati. Am auzit chiar ca un trasnit care a vrut sa ocoleasca norul pe la sudul acestuia a zburat mai intai de la Reykjavik la New York, apoi la Caracas, in Venezuela, dupa care in sudul Spaniei. Odata ajuns aici a luat trenul pana in nordul Frantei, o masina pana in Danemarca (cred) si de acolo feribotul catre Oslo. Sau poate il judec gresit, si omul vroia pur si simplu sa calatoreasca.    

    Am fost dintotdeauna fascinat de zborul deasupra norilor. Pentru ca iti ofera dimensiunea reala a preocuparilor omenirii, ale natiilor noastre, ale oamenilor, indiferent unde ne aflam pe acest pamant. Realizezi cat suntem de mici. Si ce preocupari inguste avem…granite, drumuri, orase, toate dispar dincolo de nori. Poti zbura peste Irak ori Afghanistan fara sa iti dai seama ca acolo e vreun razboi.  Poti trece peste Milano fara sa-ti pese de eleganta oamenilor ce populeaza acest oras. Poti trece peste Palestina ori Israel fara sa vezi garduri sau granite. Chiar poti trece peste Romania fara sa iti pese ca Boc este prim-ministru. Asta daca nu esti roman si daca nu esti deja in diaspora. 

    Norul de cenusa vulcanica islandeza a tinut la pamant 3 milioane de oameni intr-o singura zi. Astia aveau treaba.

    In Romania, norul de incompetenta si indiferenta tine la pamant 22.000.000 de romani in fiecare zi. Sau cati om mai fi ramas dupa “marile migratii” catre mai bine, din ultimii cinci ani. Spun incompetenta si indiferenta pentru ca ambele sunt la fel de daunatoare tarii noastre cum este daunatoare vietii depresurizarea unui avion pe la zece mii de metri altitudine. Sub norul de incompetenta un intreg popor sta fara directie si asteapta minuni de la oameni care nu sunt in stare sa implineasca nici macar lucruri normale. Sub norul de indiferenta stau profesori, pensionari, sindicate din toata tara, asteptand un act de curaj de la confratii lor. Asa cum ne asteptam cu totii, in Romania totul e pe dos. Mai intai se formeaza norii, si dupa aceea erupe vulcanul. Si abia apoi se poate naste speranta mobilitatii catre mai bine. 

    Continuare
  • Pagina:

    8 9
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

 
Care e cea mai ineficienta institutie?
vezi rezultatele
Arhiva