• 27 comentarii

    6517 vizualizari

    Scandalul WikiLeaks ar putea fi Watergateul lui Obama

    Scandalul WikiLeaks ar putea fi Watergateul lui Obama


    Scandalul WikiLeaks înnebunește lumea întreagă de cîteva săptămîni, iar marea întrebare care e pe buzele tuturor nu e cine, ce, cum, cînd sau unde. Marea întrebare este de ce? De ce s-ar apuca un personaj misterios, un fel de ”Deep throat” al zilelor noastre, să arunce pe piață materiale incendiare conținînd secrete ale celei mai mari puteri din lume și nimeni să nu îl poată opri? Mai ales că Julian Assange a început seria dezvăluirilor pe WikiLeaks acum vreo patru ani, deci ar fi fost timp, teoretic, pentru orice manevră.

    Privită superficial, toată povestea aduce a film hollywoodian siropos, cu jurnalistul autodeclarat de stînga care susține că vrea o lume capitalistă mai bună și mai liberă. De unde o avea atîtea secrete pe mînă numai Dumnezeu știe, dar și asta face parte din siropul filmului. Plus că acuzația pentru care FBI îl caută cu mandat e mai tare decît și-ar fi putut imagina pînă și Seinfeld: nu și-a înștiințat partenera de sex că i s-a rupt prezervativul. O acuzație concepută special, în opinia mea, pentru a-l mitiza, efectiv, pe Assange, dacă ar ajunge să fie finalizată prin arestare, ori, e foarte posibil ca exact asta să se și dorească, în anumite cercuri, interesate ca jurnalistul să își continue misiunea.

    Pentru că, trebuie spus, dincolo de povești cu ponei roz, în spatele scandalului se ascund forțe și interese mult superioare, numai naivii ar crede altceva.

    Unii comentatori susțin că cineva vrea răul Americii și o tăvălește în noroi. Poate să fie și așa, deși mi-e greu să cred că o putere străină ar putea obține chiar atîtea informații confidențiale de la țara cu cele mai puternice și mai dotate servicii secrete și care mai ține și internetul în palmă. Numai că, analizînd cu atenție dezvăluirile, SUA ies mai degrabă întărite decăt slăbite de scandal. Întregii omeniri îi este prezentat scenariul unei superputeri care știe și controlează absolut tot pe planetă, iar unele dintre relele care i se pun în cîrcă nici măcar nu îi aparțin. Vezi, spre exemplu, cazul atacării Iranului, pentru care a făcut lobby îndrăcit Arabia Saudită.

    Și totuși, doar acesta să fie dedesubtul pervers al dezvăluirilor WikiLeaks, conturarea imaginii unei Americi hiper-potente? Sau aceasta e doar glazura ”de protecție”, dacă ne putem exprima astfel?

    Răspunsul ar putea să fi fost oferit, deja, zilele trecute, la o dezbatere organizată de Partidul Democrat, cel care l-a dat pe Obama. Acolo, jurnaliștii de la cotidianul Washington Post, apropiat de republicani, au avansat o teorie revoluționară, potrivit căreia democratul președinte al SUA ar trebui să anunțe cît mai rapid decizia de a nu mai candida la un nou mandat. Ei au avertizat că America se află într-un moment politico-economic extrem de dificil, iar Obama, care, oricum, nu s-a ridicat nici pe departe la înălțimea așteptărilor, riscă să agraveze situația prin aceea că îi determină, indirect, pe republicani să îl atace permanent, pentru a-i slăbi poziția. O luptă politică avînd drept consecință abaterea atenției de la economie. Jurnaliștii au mai punctat că doar forfaitul lui Obama în ce privește un  al doilea mandat ar detensiona politica americană și ar permite aplicarea unor programe de reformă care sunt mai mult decît necesare, dar care, totodată, sunt sistematic obstrucționate de republicani, în numele intereselor electorale. Să reamintim, în treacăt, că eșecurile lui Obama au dus la victoria recentă a republicanilor în alegerile legislative parțiale, de la jumătate de mandat, iar situația liderului de la Casa Albă s-a complicat încă și mai mult, dovadă și sondajele.

    Mesajele de acest tip nu sunt noi. Acum cîteva săptămîni, analistul american Edward Spannaus, de la Executive Intelligence Review, spunea explicit că
    “Există oameni supăraţi din cadrul administraţiei sale şi al Partidului Democrat, care iau serios în considerare modul de a-l îndepărta de la preşedinţie pe Obama”. Ideea că Obama ar putea fi scos de la Casa Albă încă înaintea finalului primului mandat a apărut pe tapet, în mass-media de peste Ocean, de vreo jumătate de an și e cel puțin îngrijorătoare, știut fiind că americanii nu se joacă de-a uite președintele, nu e președintele, precum politicienii de la noi.

    Să fie, oare, seria dezvăluirilor WikiLeaks un fel de a bate șaua pentru a pricepe iapa Obama? Un răspuns îl dă oarecum, chiar Assange, care declara, duminică, într-un interviu din El Pais, că Obama trebuie să demisioneze, pentru că ar fi aprobat spionarea funcționarilor ONU.

    Vrem-nu vrem, suntem obligați să ne amintim de celebrul Watergate, care a dus la debarcarea lui Richard Nixon. Și atunci, creditul a fost acordat unor jurnaliști, așa-zise simboluri ale profesionalismului, Woodward și Bernstein, care au investigat pînă au căzut sub masă și au reușit să demită un președinte. După ceva timp, s-a aflat însă, adevărul, anume că jurnaliștii de la Washington Post primeau marfa mură-n gură de la un potentat al FBI, Mark Felt. Care, e limpede, nici el nu acționa de capul lui. Cît despre adevărata motivație a demiterii, cea mai plauzibilă variantă este cea potrivit căreia un grup de potentați americani, mai ales republicani, în frunte cu legendarul Henry Kissinger, mîna dreaptă a lui Nixon, au considerat că aducerea vicepreședintelui Gerald Ford la Casa Albă e o variantă mai potrivită pentru America acelei perioade, cînd politica externă se derula, agitat și periculos, între războiul din Vietnam, conflictul de Yom Kippur, tensiunile americano-sovietice, americano-chineze, lovitura de stat din Chile orchestrată de CIA șamd.

    Nici azi situația SUA nu e prea grozavă, iar președintele în exercițiu e, la fel ca Nixon, considerat prea slab pentru a se ridica la înălțimea misiunii pe care o are.
    Cum America nu își permite accidente, trebuia inventat un scandal din stirpea  Watergate al cărui efect, pe termen mediu sau lung, să fie salvarea situației, prin redesenarea scenei politice și înlocuirea unor actori de prim rang. Dacă e sau nu așa, probabil că ne vom da seama în cel mult cîteva luni de zile.

    Continuare
  • 127 comentarii

    8489 vizualizari

    Avertismentul FMI: criza mai mult revine decît se duce

    Avertismentul FMI: criza mai mult revine decît se duce

    Din păcate, ultimele rapoarte ale organismelor internaționale de prestigiu confirmă scepticismul de care, personal, am dat dovadă în ultima perioadă vizavi de așa-zisul final al crizei economice, urmat de revenirea la creșterea economică și la prosperitatea cetățenilor din țările europene ori de peste ocean. Nu numai că nu se iese din criză, dar cel mai recent raport al Global Financial Stability Report, publicat pe siteul FMI, e mai degrabă sumbru.

    Actualizat zilele trecute, raportul GFSR avertizează că riscurile la adresa stabilităţii financiare globale au crescut substanţial în ultimele luni, în cursul cărora datoriile publice imense ale unor state puternice, combinate cu șocuri economice globale, au subminat perspectivele de creștere economică pe care se sconta la un moment dat. Piețele emergente, în pofida perspectivelor de creştere luminoase, se confruntă acum cu riscul revenirii crizei și trebuie să ia măsuri pentru a limita apariția vulnerabilităților financiare.
    Mai mult, spune raportul, odată cu intrarea crizei în al cincilea an, s-a intrat într-o nouă fază, în care divergențele politice din spatele unor economii naționale împiedică progresul în ce privește gestionarea recesiunii. Nici nu e de mirare, în aceste condiții, că tot mai mulți mari investitori (vezi și cazul Soros, de care se tot scrie în publicațiile economice în ultima vreme) se reorientează și încep să țină cu dinții de lichidități. Or, blocarea unor mari sume de bani la saltea nu are cum să stimuleze sub nicio formă revenirea economiilor statale, ci e, mai degrabă, o aplicare practică a principiului ”scapă cine poate”.

    Nu intru în prea multe detalii tehnice, raportul analizează variabile care pot acţiona ca indicatori în avans ai crizei financiare şi, totodată, modul în care utilizarea de rezerve de capital poate ajuta să se atenueze ciclurile destabilizatoare, iar acestea sunt elemente neinteresante pentru cetățeanul obișnuit.
    Ceea ce reiese clar, însă, din document, dincolo de frazeologia specifică, este că situația, în Europa și în lume, e dramatică, iar criză mai degrabă revine decît se duce.
    Iar FMI face un apel, mai mult sau mai puțin direct, la liderii politici să renunțe la disputele sterile, la orgolii ieftine și să ia măsurile cele mai potrivite pentru a stimula consumul, pentru a crea locuri de muncă și pentru a reda speranțele cetățenilor.
    Or, tocmai legat de acest din urmă aspect, pe mine mă îngrozește gîndul că România, care e la fel de puternică economic precum o coajă de nucă pe valuri, ar putea întîmpina anul viitor cu programe populist-electorale de construit patinoare și săli de sport în comune fără apă și drumuri, gondole pe munți de nimeni călcați ori te miri ce alte trăsnăi din care cîștigă mai mult autorii decît beneficiarii.

    Continuare
  • 107 comentarii

    30027 vizualizari

    Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta guvernare, pe de alta, din păcate, se vede tot mai clar că lipsește o gîndire economică autentică, imediată ori de perspectivă, iar aici, principala vină cred că aparține noului ministru al Economiei, liberalul Daniel Chițoiu.

    Ca unul retras de ceva vreme, mă interesează mai puțin interesele și aranjamentele de tip politic, dar, cînd vine vorba de economie propriu-zisă, lucrurile se schimbă și îmi vine greu să nu observ anumite nereguli. Unele destul de serioase cît să creeze probleme majore USL, alianță care și-a propus să cîștige detașat alegerile din toamnă, dar mai ales sa creeze probleme României și românilor prin dispariția unor locuri de muncă și incapacitatea de a crea altele noi.

    USL are, în primul rînd, o mare problemă la ministerul Economiei, acolo unde a fost adus un personaj destul de șters, să o recunoaștem, dl.Daniel Chițoiu, lucru care nu înseamnă automat că nu putea face treabă bună.
    Numai că timpul trece și în loc de proiecte consistente și chiar oarece realizări, asistăm numai la gafe și stîngăcii. Pare că ministrul e numai un purtător de vorbe între premier și OPSPI, în timp ce mesajele pentru mediile de afaceri lipsesc cu desăvîrșire.

    Personal, țin legătura strîns cu oameni de afaceri, cu lideri de sindicat pe care i-am cunoscut în perioada propriului meu ministeriat, cu analiști și specialiști în economie, astfel că pot spune, fără teama de a greși, că știu cam în ce fel se prezintă lucrurile în economia reală.
    Și nu prea stau bine deloc.
    Au apărut deja bîlbîieli de proporții, ca să nu le spun erori majore de-a dreptul, cum ar fi scandalul Oltchim, Hidroelectrica șamd, care pot costa scump statul român în perioada care urmează.
    Micile întreprinderi continuă să falimenteze pe capete, producînd șomaj cot la cot cu mari companii de stat ca și lichidate, gen Termoelectrica. În loc să se propună proiecte majore, sunt omorîte pînă și cele care mai erau. În loc să fie aduși specialiști de valoare recunoscută - dacă tot se vrea aducerea unor manageri din mediul privat în fruntea unor companii de stat -, sunt promovați cei cu experiență în falimente și insolvență sau persoane fără nicio calificare.


    Pentru a determina creșterea economică, ar trebui stimulate exporturile, așa cum sugerează și Banca Națională, ar trebui lichidate cheltuielile arbitrare în toate companiile de stat, ar trebui create programe speciale de marketing pe diverse piețe etc. Trebuie luate măsuri urgente pentru creșterea cererii interne, dar pentru asta trebuie rezolvată problema scăderii veniturilor românilor, din ce în ce mai accentuată.

    În loc de asta, se aude că prin ședințele de partid, unii miniștri liberali se vaită că nu primesc mai mulți bani pentru tocat în te miri ce proiecte superficiale ori de impact ”personal”, eufemistic vorbind.
    O parte din vină îi aparține clar și primului ministru, care nu ia taurul de coarne suficient de vîrtos, pentru că cine greșește trebuie să plătească și, în mandatul USL de pînă acum, s-a greșit încă prea mult, de aici și problemele care încep să se simtă în sondajele de opinie. În calitate de lider la capitolul încredere din sondaje, Victor Ponta are suficient capital politic pentru a face schimbările și ajustările necesare, pînă nu e prea tîrziu. Altfel, așa cum ne-am obișnuit, după alegeri mulți viteji se vor arăta, pentru a explica, eventual, de ce USL a luat mai puțin decît lăsa impresia, la momentul preluării guvernării.

    P.S.: Oare ministrul Economiei a aflat că vine iarna? Nu de alta, dar nu am întîlnit pînă acum nicio referire în presă la activitățile de pregătire a iernii, cum ar fi asigurarea stocurilor de gaze și alți combustibili, mai ales că se anunță o iarnă destul de grea. Probabil, însă, că sunt mai importante pregătirile pentru cîștigarea unui nou colegiu, în decembrie, decît încălzirea populației.

    Continuare
  • 145 comentarii

    31544 vizualizari

    Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele, puține, care încă mai sunt. Lumea, spun înțelepții, se conduce mai mult cu simboluri decît cu legi, iar faptul că noi, românii, am ajuns deficitari la acest capitol se răsfrînge din plin asupra mersului societății.

    S-a spus de multă vreme, după revoluție, că România ar avea nevoie de un șoc identitar pentru a-și reveni în plan moral, după decenii întregi, să nu zic secole, în care a fost umilită de străini, ori chiar de români înșiși. Necazul e că nimeni nu prea știe cînd, cum și de unde ar trebui să vină respectivul șoc.
    Românii sunt în criză de simboluri, devine tot mai clar pe an ce trece.
    Lipsesc personalități-simbol, pentru că fiecărui aspirant la această titulatură îi apar, mai devreme sau mai tîrziu, pete necurate în biografie și se alege praful.
    Lipsesc gesturile-simbol cu mare ecou.
    Lipsește, cum spuneam, prețuirea chiar pentru simbolurile naționale.
    Pe vremuri, se murea pentru drapel; azi ne vine greu și să îl arborăm la geam, de Ziua Națională. Americanii își înfig, mîndri, drapelul și în hamburgeri; la noi lipsește și de pe fațada marilor instituții.

    Salut cu acest prilej recenta campanie a trustului Intact, ”Pe Tricolor e scris unire”, derulată pe parcursul lunii care precede ziua de 1 Decembrie și în care românii sunt îndemnați să arboreze drapelul național cît mai mult și cît mai des, în numele idealului unității naționale.

    Nu alte sentimente m-au animat, e locul să o spun aici, pe la sfîrșitul agitatului an 1997, cînd am decis să inițiez un proiect de lege prin care se instituia Ziua Drapelului Național, pe 26 iunie, în amintirea zilei în care, în timpul revoluției de la 1848, Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică, cînd a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.

    Nu mult după aceea, prin votul Parlamentului, inițiativa mea a devenit legea 96/1998, de atunci, în fiecare an, Ziua Drapelului Național fiind marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

    E un pas mic, la care mi-am adus modesta contribuție, după puterile mele; pînă la a redeveni un popor capabil să fie animat de simboluri majore mai e, însă, cale lungă. Campania Antenelor e, și ea, un alt pas demn de salutat, deși ironia sorții face ca sintagma ”E scris pe Tricolor unire”, care inspiră numele ei ,să fie opera ”marelui cîrmaci” Ceaușescu, cel care și-a băgat, la un moment dat, nasul pînă și în versurile cîntecelor și poeziilor de răsunet ale neamului.
    Cum se știe, titlul original al cîntecului devenit – altă ironie a sorții – imnul național al Albaniei, era ”Pe al nostru steag e scris unire”, muzica Ciprian Porumbescu, versurile Andrei Bârseanu.

    Ceea ce e important, însă, dincolo de amănunte, e ideea de unitate națională, de oprire a dezbinării, a disoluției statului, a societății și așa mai departe, un proces care, cum spuneam, ia amploare de la an la an și a ajuns să genereze avertismente severe pînă și din partea marilor cancelarii, precum Washingtonul, vezi recentul mesaj al lui Gitenstein.

    România și românii au nevoie de simboluri, de prețuirea adevăratelor valori, de regăsirea demnității naționale, trebuie să-și recapete liniile autentice de conduită civică și socială. Și, cel mai important, să învețe să se scuture de falșii moraliști și profeți de mucava, fie ei din cultură, politică ori alt domeniu, care au invadat-o în ultimii ani, cocoțîndu-se pe umilința, modestia și discreția oamenilor cu adevărată aleasă educație și autentic bun simț.
    Fără reformă morală, relansarea social-politică și economică nu va fi posibilă, ori dacă va fi, nu va îndrepta mare lucru.


    Continuare
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii