• 220 comentarii

    55106 vizualizari

    Un adevar greu de tagaduit: Europa e in declin

    Un adevar greu de tagaduit: Europa e in declin


    Este cazul, in aceste momente de grave conflicte interne, de incapacitate a guvernului roman de a propune cea mai mica strategie economica coerenta, cu exceptia unei amputari nejustificate si nesabuite a veniturilor populatiei, in mod deosebit ale pensionarilor, sa incercam sa privim si dincolo de ecranul televizorului, pentru a vedea ce se intampla in Europa.
    Cred ca Grecia este numai o problema macroscopica, in timp ce problema reala consta in slabiciunea Uniunii Europene, care traieste deasupra propriilor mijloace, cu probleme diverse tarile ce o compun. Cred ca aceasta criza este acutizata si de o oarecare perplexitate a Germaniei, precum si de reactiile, initial ezitante, ale institutiilor si guvernelor europene. Euro poate fi numai o victima.
    Sunt semnale ca aceasta criza creste in tari precum Romania, care sunt incapabile de propuneri de remediere a situatiei din politica lor interna, dar care au si dificultati in ce priveste apartenenta la Uniunea Europeana.
    Pachetul de salvare de 750 de miliarde de Euro aprobat in aceasta saptamana nu cred ca va rezolva problema de insolventa de fond, in timp ce cresterea economica in Europa va fi anemica in termeni absoluti si relativi.
    Astazi, economia europeana este cea mai importanta din lume, cu putin superioara celei din SUA, dar nu va mai fi pentru mult timp.
    Inca inainte de criza economica Europa era subrezita de criza politica: unele tari se preocupa de modificari ale unor institutii europene, dar respingerile repetate ale tratatului de la Lisabona demonstreaza ca ideea de Europa unita nu mai este in centrul imaginii colective.
    Cred ca daca tarile europene ar fi dorit sa fie o mare putere, cu renuntari la unele accente nationaliste, atunci, de exemplu, fotoliile Frantei si Marii Britanii in Consiliul de Securitate al ONU ar trebui inlocuite cu unul singur: fotoliul UE.
    Aceeasi “ unitate” se gaseste si in domeniul militar,  incepand de la procentul din buget alocat de diferite tari pana la achizitiile majore.
    De asemenea, timpul si schimbarile demografice nu amelioreaza situatia. Populatia europeana depaseste 500  de milioane de locuitori si imbatraneste rapid. Se prevede ca la jumatatea secolului procentul adultilor peste 65 de ani se va dubla.
    Acest cocteil realizat din structuri economice diverse, de importanta politica si de conditionari economice diferite va accentua  declinul european, al carui rol va descreste treptat.
    Inclusiv la nivel NATO, Europa nu va mai fi, probabil, partenerul de discutie principal in politica externa americana si, probabil, SUA va forma coalitii diverse in situatii la fel de diverse.

    Continuare
  • 259 comentarii

    36444 vizualizari

    Despre transparenta si eleganta la nivel inalt

    Despre transparenta si eleganta la nivel inalt

    Un comunicat sec al președinției ne-a informat, ieri, că Traian Băsescu va participa la reuniunea Consiliului European de vară, unde se vor discuta probleme de maximă importanță pentru Europa, cum ar fi adoptarea strategiei UE 2020 pentru ocupare şi creştere economică, ca și consolidarea guvernării economice a UE.


    Consolidarea economică a UE e o problemă de maximă importanță fie și pentru faptul că, în ultimele zile, cum se știe, cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Nicolas Sarkozy și-au unit forțele și propun măsuri extrem de dure, cum ar fi retragerea dreptului de vot în UE pentru statele cu deficite de peste 3%, impozitarea tranzacțiilor financiare și instituirea unei taxe globale pentru bănci. Se discută, de asemenea, înființarea unui Fond Monetar European și se militează acerb pentru ca ţările UE să-şi coordoneze planurile pentru bugetele naţionale într-o mişcare de consolidare a cooperării financiare. Aceasta ar implica prezentarea bugetelor la UE pentru o “evaluare pereche ”, eventual înainte de a merge la parlamentele naţionale, după cum se arată pe siteul oficial al Parlamentului European. Nu e clar, deocamdată, dacă aceste propuneri vor implica doar statele din zona euro sau pe toate cele membre, dar se știe cu precizie că UE nu vrea cu niciun chip să repete experiența dramatică a crizei economice actuale.

    După ce am argumentat afirmația potrivit căreia reuniunea Consiliului de vară va fi una de o importanță crucială, întrebarea pe care aș îndrăzni să o lansez aici este în ce măsură, mai înaintea plecării la Bruxelles, președintele României a avut o consultare, măcar formală, cu liderii partidelor parlamentare? Asta, trebuie spus, în condițiile în care Parlamentul României este forul care trebuie să ratifice marile tratate și convenții internaționale semnate de președinte, în plus, consolidarea economică europeană reclamă și o implicare mai strânsă şi mai oportună a parlamentelor naţionale. Cotrocenii au organizat măcar o masă rotundă cu invitarea unor specialiști de prim rang din domeniile bancar, economic, financiar etc, un simpozion sau ceva asemănător, pe teme atît de importante?

    De facto, Constituția țării nu îl obliga pe Băsescu la o discuție de acest tip, dar o anumită eleganță politică și nevoia sporită de transparență într-o țară încă necoaptă, precum România, ar fi reclamat, cred eu, o asemenea atitudine. Am să amintesc și un exemplu concret: în 1999, cînd NATO a cerut României să pună spațiul aerian și aeroporturile la dispoziția aliaților pentru a bombarda fosta Iugoslavie, nici Emil Constantinescu, președintele de atunci, nu era obligat să consulte opoziția. Totuși, a făcut-o. El a convocat o ședință a CSAT în care l-a invitat pe Ion Iliescu, principalul lider al opoziției și fost președinte, ba chiar l-a așezat pe locul de onoare din stînga sa, deși relațiile dintre ei nu erau cele mai cordiale, politic vorbind. Emil Constantinescu a avut decența și eleganța să se consulte cu Ion Iliescu într-o chestiune de maximă importanță pentru întreaga Românie. Un exemplu care ar fi trebuit, poate, să fie urmat acum de către actualul președinte, mai ales că deciziile care se vor lua în următoarele zile la nivel european vor avea implicații mult mai mari pentru țara noastră decît deschiderea spațiului aerian, în 1999.





    Continuare
  • 384 comentarii

    38040 vizualizari

    De ce se îndepărtează intelectualii de politică

    De ce se îndepărtează intelectualii de politică


    Opinia mea este că intelectualii au obligația morală să se integreze în politică.
    Afirmația de mai sus nu îmi aparține, a fost rostită de Corneliu Coposu  la vreo trei ani după revoluție, într-un interviu dat Europei Libere. Azi, și Coposu și Europa liberă au intrat în legendă, dar problema implicării intelectualilor în politică a evoluat oricum, numai în sensul enunțat de Senior nu. Din păcate pentru societatea românească, aș îndrăzni să spun...
    Situația devine de-a dreptul dramatică și ar trebui să constituie o temă mult mai importantă, pe agenda principalelor partide de la noi, decît este de fapt, dar acest lucru, straniu, nu se întîmplă. De cîțiva ani, nu mulți, se constată o îndepărtare vertiginoasă a intelectualilor autentici de politică, iar efectele sunt greu de cuantificat.

    La scurtă vreme după alegeri, președintele PNL, Crin Antonescu, declara că vrea să deschidă porțile partidului spre nume noi, de valoare, în condițiile în care PNL ar fi funcționat, în ultimii ani, ca o structură mai degrabă închisă. A trecut destul timp de atunci și nu am auzit de nicio înscriere răsunătoare în partid. PSD a pierdut cîțiva oameni de cultură, inclusiv pe academicianul Răzvan Theodorescu, dar de venit, de asemenea, nu a venit nimeni în loc. Cît despre PDL, acest partid arată aproape zilnic românilor cum trebuie să fie umilit un intelectual care s-a aventurat în politică. Mă refer, desigur, la cazurile lui Cristian Preda, Sever Voinescu șamd, care au ajuns să fie batjocoriți cu aprecieri de genul ”ăștia nu au condus la viața lor decît musafirii la lift”.

    Intelectualii – puțini, oricum - nu se mai încumetă să intre în partide decît înaintea alegerilor, contra unui fotoliu de candidat, lucru nu tocmai lăudabil nici pentru ei. După ce îl obțin, în general amuțesc și se autoizolează, astfel că trecerea prin parlament este, cel mai adesea, o experiență  ștearsă, marcată doar de anumite avantaje materiale. În primii ani de după revoluție, altfel stăteau lucrurile, aveam chiar un partid întreg perceput ca fiind al intelectualilor, mă refer la partidul Alianța Civică, care grupa nume de talia lui Manolescu, Antonesei, Augustin Doinaș, Radof, Stelian Tănase și alții. Convenția Democrată era condusă de un universitar de prim rang, Emil Constantinescu, iar organizații precum Alianța Civică mergeau mînă în mînă cu partidele din CDR. Alte nume grele dețineau poziții importante în structuri politice și constituiau voci de luat în seamă. PSD avea, la rîndul său, un număr zdrobitor de intelectuali de calitate, artiști, scriitori, universitari, academicieni șamd. Disputele zilei cuprindeau pozițiile Anei Blandiana ori ale lui Andrei Pleșu  în raport cu cele ale lui Oliviu Gherman ori Dinu Săraru. Din păcate, locul tuturor acestora e luat, în ultimii 7-8 ani de figuri sinistre ale showbizului, de intelectuali cu diplome livrate la kilogram și chiar de interlopi. Noile CV-uri politice sunt garnisite cu studii inventate, cu burse fantomatice, cu treceri neștiute pe la universități inexistente. Candidează oameni cu dosare penale ori cazier.

    De pe scena politică pleacă Răzvan Theodorescu, dar intră în scenă Teo. Se duce seniorul Alexandru Paleologu și vine, în schimb, mult mai caricaturalul său fiu. La țărăniști, Coposu devine statuie, locul lui e luat de Aurelian Pavelescu. Ion Iliescu se estompează, ca simbol al stîngii, iar locul lui se pregătește să fie luat de Dan Diaconescu. La PD a apus epoca lui Petre Roman, școlit la Toulouse, cu cinci limbi străine la activ, și se anunță cea a Elenei Udrea, instruită la Colegiul de Apărare. UDMR încă ”rezistă”, grație imaginii de intelectual autentic a lui Marko Belo, dar pînă și el a trecut prin umilința de a fi anchetat penal în regimul Băsescu pentru niște...cărți de poezii.

    Una peste alta, intelectualii de la noi încep să ia distanță radicală de politică. De ce fac asta? Simplu: din dezgust. O vorbă veche spune să nu te amesteci niciodată cu proștii, pentru că cei din jur ar putea să nu observe diferența. Oamenii de valoare din România, atunci cînd nu emigrează, desigur, nu vor să se mai amestece în troaca numită scenă politică. Un filosof de marcă nu se simte bine cînd e obligat să stea în băncuța parlamentară lîngă un derbedeu recoltat dintre cocalarii periferiei. Iar o femeie care și-a clădit din greu o carieră universitară nu va suporta, în grupul parlamentar, dictatura și ifosele unei foste traseiste de centură. Cînd România alege să fie condusă de un ”intelectual” cu trei ani de școală marinărească în locul, să zicem, unui Havel autohton, să nu ne mai mire că circul televizat în direct și porcăiala parlamentară devin reguli de zi cu zi.

    Că veni vorba, mai nou, președintele e acuzat că a pocnit un cetățean, băut fiind, din ce se spune, după o repriză la Cireșica. (Desigur, nu putea ieși băut de la Filarmonică). Nu știu dacă e adevărat, grav e că, și dacă s-ar dovedi asta, nu ar mai surprinde pe absolut nimeni. Cînd poporul seamănă, la urne, vînt, invariabil culege furtună...

    Continuare
  • 242 comentarii

    15155 vizualizari

    Să nu uiți, Mircea!...

    Să nu uiți, Mircea!...


    Am citit cu relativă curiozitate discursul pregătit de Mircea Geoană pentru congresul PSD de sîmbătă și pe care nu l-a mai rostit, pentru că liderii PSD au decis să nu îi dea cuvîntul.

    Frumos material, nimic de zis, cine i l-a scris a făcut-o, în general, cu simțul răspunderii.
    Dar nu mi-am putut reține un hohot de rîs citind următoarele: ”PSD se află acum într-o zodie propice. După ani și ani de muncă grea, după nu mai puțin de șase campanii electorale în care le-am spus oamenilor de ce stânga este soluția pentru România, acum culegem roadele pe care le-am semănat. PSD crește tot mai mult în sondaje și acesta este un lucru bun, pentru că ne dă încredere nouă și speranță celor care ne votează”.

    Altfel spus, Mircea Geoană, cel căruia eu însumi i-am semnat adeziunea la partid, cu ani în urmă, pune succesul din sondajele de azi al PSD pe seama celor șase bătălii politice pe care partidul le-a pierdut, umilitor, pe bandă rulantă, sub conducerea lui. De fapt, sunt chiar șapte campanii, după cum urmează:  alegerile anticipate la primărie, în 2005, cele europarlamentare din 2007, suspendarea lui Băsescu, în 2007, alegerile locale și parlamentare în 2008, alegerile prezidențiale și europarlamentare din 2009. Șapte meciuri pe care PSD le-a pierdut, cu Geoană pe post de strateg șef, pe parcursul a cinci ani de conducere în care principala grijă a liderului PSD a fost închiderea gurilor critice sau chiar eliminarea lor din partid. Acum cîteva luni, am citit în presă că Ion Diaconescu își amintea cum, în 1996, după victoria CDR și a lui Constantinescu în alegeri, Geoană l-a sunat și i-a spus: ”I-am învins!”. Mă întreb dacă tot așa l-o fi sunat și pe Băsescu, anul trecut.

    Azi, Mircea Geoană se vaită că se vrea punerea botniței în PSD, uitînd că el nu a avut rezerve în a-l lovi peste gură pe însuși Ion Iliescu și doar intervenția altor lideri l-a salvat pe fondatorul partidului de excludere, în mai 2005. Prețul plătit de Ion Iliescu a fost un infarct, de supărare, urmat de cinci stenturi la inimă. Cînd a fost întrebat de jurnaliști, mai apoi, de șansele lui Iliescu de a fonda alt partid, Mircea a rînjit și a răspuns: ”Nu știu, întrebați medicii”. Cinism împins la extrem, să recunoaștem. Același cinism pe care l-am regăsit și în osîrdia cu care a îndepărtat valorile din partid, a sugrumat înscrierea de membri noi, a promovat lichelele și a călcat în picioare demnitatea unor oameni cărora, politic vorbind, nici pantofii  nu ar fi meritat să le curețe.

    În realitate, pentru PSD, Geoană a fost un soi de anti-Bute: dacă boxerul a cîștigat de șase ori meciurile pentru centura supremă, Mircea le-a pierdut pe toate șase ale lui. Reputatul psihiatru dr.Florin Tudose spunea, la un moment dat, într-un interviu, că Geoană deține profilul perdantului absolut. Posibil. Remarc, însă, că nu și-a pierdut tupeul cînd e vorba de dat sfaturi, întinse chiar pe cîteva zeci de pagini, dacă îi cuantifici discursul ne-rostit, pregătit pentru congres. ”Riscul cel mai mare pentru PSD în acest moment este ca, uitându-se prea mult în sondaje, să nu se mai uite și către electorat” mai scrie el în document. Dacă aș fi malițios, l-aș întreba: spre care electorat? Cel din New-York, din Colorado, din Paris ori din Sharm-el-Sheikh? Prietenii știu despre ce vorbesc...

    Continuare
  • 132 comentarii

    12423 vizualizari

    O lectie de neuitat servita Romaniei de ”fetele de bronz”

    O lectie de neuitat servita Romaniei de ”fetele de bronz”


    Handbalistele din echipa națională ne-au servit azi tuturor o lecție de neuitat. O lecție a bunului simț, a modestiei și a tăriei de caracter. Nu, nu mă refer la dîrzenia cu care au luptat în finala mică învingînd Danemarca și obținînd medalia de bronz. Să fii a treia echipă a Europei nu e deloc puțin, mai ales cînd ai de înfruntat echipe cu tradiție în acest sport și care beneficiază de condiții de pregătire infinit superioare.

    Mă refer la altceva, și anume la un gest superb, aproape fără precedent, care demonstrează că demnitatea nu a murit încă în această țară atît de vitregită. La faptul că tinerele noastre au refuzat să fie decorate la Cotroceni, de către președintele țării, pentru reușita lor sportivă. "Fetele au spus că nu vor să fie primite la Palat. Dacă ieșeau campioane, era altceva. Vor să fie primite în principal de suporteri și familii", a declarat pentru presă Cristian Gațu, președintele federației. Cuvinte simple, dar expresive, izvorîte dintr-o mare noblețe.

    Nu vreau să se creadă, de această dată, că aplaud o frondă anti-băsesciană, în primul rînd pentru că sunt sigur că nu asta a fost intenția fetelor noastre, iar în al doilea, că a duce un asemenea gest de vis pe tărîmul răfuielilor politice ar fi ca și cum ai zvîrli un trandafir alb proaspăt înflorit în noroi. Nu, sunt sigur că handbalistele noastre nu vor decorații de la președinte doar pentru că simt că nu merită asta...Cred că sunt convinse că puteau mai mult, iar dacă nu a fost să fie, nu țin morțiș nici să se împăuneze lumii întregi cu locul trei.

    De ce spun că fetele noastre de bronz ne servesc tuturor o lecție? Pentru că România ultimelor două decenii s-a obișnuit să fie una a lipsei de performanță în mai toate domeniile, din păcate, dar, nu știu cum și de ce, chixurile noastre sunt generos răsplătite. Sistemul național de decorații și medalii este conceput într-un fel, poate, unic în Europa, de cele mai înalte onoruri beneficiind un număr uriaș de persoane, dar unul foarte mic de personalități.
    Nu vreau să amintesc cum prestigioasa ”Steaua României” a ajuns să fie returnată cu dispreț de oameni care, efectiv, o meritau, doar pentru că ea fusese decernată unor nulități. Iar a te alătura, fie și într-o vitrină a distincțiilor, de nulități e periculos, pentru că ceilalți s-ar putea să nu observe diferența. Președinții de după 1989  au acordat loturi de cîteva sute de medalii importante odată, și-au onorat medicii personali, fotografii, frizerii, consilierii, secretarele, șoferii, finii de cununie șamd. Au fost decorați, la grămadă, pînă și infractori de drept comun, ori foști securiști, iar apoi ne-am umplut de penibil retrăgîndu-le distincțiile. România geme de cavaleri ai Ordinului credincios și de alți ”laureați”. La Bellu nu mai vezi o înmormîntare fără onoruri militare, deși veteranii de război, singurii care ar merita asta, își trăiesc ultimele zile din pensii de mizerie.

    Nici politicienii nu trebuie să ocolească lecția fetelor de bronz. Avem lideri politici care își fac un titlu de glorie din faptul că au ieșit permanent pe locul secund într-o cursă de doi, ori care își umflă biografiile de pe bloguri cu seria alegerilor în care au obținut, sistematic, doar ”medalia” de argint ori de bronz. Avem partide bete de fericire că stau pe locurile 4-5 în sondaje, și ar vrea ca toată lumea să le aplaude. Avem senatori și deputați mîndri că reprezintă boborul după ce s-au ales de pe locurile 3-4 la redistribuirea redistriburii, unii cu cîteva sute de voturi mari și late. Și avem profesioniști de marcă în guvern, care au absolvit facultățile pe ultimele cinci locuri dintr-o generație de sute de studenți, dar care se comportă de parcă iau săptămînal premiul Nobel.

    Și, că veni vorba de Nobel, avem intelectuali de ”valoare”, doar fără opere, care se umplu reciproc de medalii aurite și onoruri create de unii pentru alții, dar care amușinează Nobelul de la distanțe stelare. Iar cînd îl ia o Herta Muller nu știu cum să o cocoșeze cu ”laude” izvorîte din invidiile mărunte ale unor caractere meschine.

    Am spus fetele de bronz? Greșesc, astăzi am descoperit că, măcar în sport, avem fete de aur și de diamant...

    PS: Poate nu ar fi un gest lipsit de temei dacă fostul meu coleg de partid, Mihai Mălaimare, membru marcant al CNA în prezent, față de care continui să am multă prețuire, și-ar prezenta scuze publice pentru că le-a etichetat pe fetele noastre, pe blogul propriu, drept ”o echipă de proaste cu un antrenor cretin”.



    Continuare
  • 101 comentarii

    9128 vizualizari

    De ce e Mircea Badea vinovat ca nu intram in spatiul Schengen

    De ce e Mircea Badea vinovat ca nu intram in spatiul Schengen


    La o asemenea întrebare probabil cel mai convenabil și rapid răspuns ar fi o contra-întrebare: de ce am fi fost admiși? Asta pentru că, din păcate, aproape întreaga Românie, cu Traian Băsescu în frunte, s-a repezit ieri să arunce cu pietre în capul cancelariilor occidentale pentru ceea ce s-ar numi discriminare la adresa noastră, dar prea puțin au stat să judece dacă nu cumva or avea și oamenii ăia un pic de dreptate de partea lor.

    Personal, nu cred că există un motiv pentru care România nu va fi admisă prea curînd în Schengen, ci o listă întreagă de motive. Și mai cred că, de această dată, în loc de acuzații la adresa Vestului de care suntem deja plictisiți încă din regimul comunist, ar trebui să avem parte de căderea unor capete din guvern.
    Să vedem cîteva motive pentru care statele UE ar fi îndreptățite să fie sceptice vizavi de România, începînd cu absența unei liste de tip ”to do”, așa cum a avut guvernul PSD în pregătirea integării europene, conținînd toți pașii de făcut pentru realizarea obiectivului:
    În ciua avertismentelor repetate și severe privind infracționalitatea autohtonă, la noi nu doar că nu s-a făcut nimic pe această linie, dar, dimpotrivă, în ultimele săptămîni asistăm la o explozie de crime și răfuieli interlope. De asemenea, vesticii pot afla că în ministerul Internelor, corupția a ajuns la cote atît de înalte încît șpăgile se dau cu milioanele la ditamai secretarii de stat, iar capii poliției iau apărarea, fățiș, marilor infractori, iar generali din MApN sunt arestați pentru șmenuri.
    În problema integrării rromilor, cei care au îngrozit Franța, dar și alte state, singura măsură preconizată de guvernul Boc e schimbarea numelui lor în țigani. Punct. Cît despre opoziția lui Băsescu vizavi de această măsură, președintele se teme, probabil, că nu va mai fi primit la petrecerile țigănești cu care ne-a obișnuit.
    Mesajul discret transmis de cancelarul german Angela Merkel cu ocazia vizitei din octombrie, ”achitați-vă datoriile către comapaniile germane”, a fost, și el, ignorat. De ce să plătești nemții cînd sunt atîtea firme de casă pedeliste care au cotizat în campanie și așteaptă, cuminți, cu mîna întinsă la buget? Un afront peste care cancelariile vestice nu trec așa ușor.
    Nu are cum să nu conteze și decizia României de a cumpăra avioane multi-rol americane, deși au existat o serie de oferte europene cel puțin la fel de bune. Altfel spus, noi mergem în casa europeană, dar plătim biletul de intrare americanilor.
    Guvernul Boc a recurs la o manevră extrem de neinspirată, schimbînd ministrul de Interne, în condiții rămase oricum neelucidate pînă acum, (apropo, ce se mai aude cu celebrul raport al MAI despre mitingul polițiștilor din 24 septembrie, că s-a cam pus praful pe el?), exact în perioada în care Franța și Germania își cristalizau opinia despre admiterea noastră în Schengen. Vasile Blaga, de bine, de rău, stăpînea excelent subiectul, avea relații personale foarte bune cu Thomas de Maiziere, omologul german, și era o voce respectată în JAI – Consiliul Miniștrilor Europeni pentru Justiție și Afaceri Interne. În locul său a fost adus un outsider, Traian Igaș, care pare să nu înțeleagă mare lucru din ce e în jurul său.
    Cu toate semnalele cel puțin tăioase transmise de liderii europeni privind incorectitudinea strategiei băsesciene de introducere a moldovenilor în UE pe ușa din dos, șeful statului chiar a accelerat procedurile de acordare a cetățeniei pentru basarabeni. În acest fel, peste 100.000 de moldoveni vor deveni, anual, cetățeni cu drepturi depline ai UE, doar pentru că Traian Băsescu și PDL au nevoie de voturile lor, la viitoarele alegeri. Or fi ei frații noștri, nimic de zis, dar cînd te invită cineva la masă, nu te prezinți și cu rubedeniile din dotare, pe motiv că nu se face să destrami o familie.
    O altă problemă majoră a României este aceea că, de mai multă vreme, nu are ministru de Externe. Teoretic, există un ocupant al acestei funcții, în persoana lui Theodor Baconschi, altminteri un intelectual de mare valoare, dar, din primăvară, domnia sa e ocupat total cu lansarea și întreținerea Fundației Creștin-Democrate, cea care e programată să cîștige potul la congresul PDL de anul viitor, cînd dl.Baconschi ar putea fi propulsat și spre candidatura la Cotroceni. În aceste condiții, cine să se mai ocupe de fleacuri precum spațiul Schengen?
    În fine, să spunem cîteva cuvinte și despre lobbyul europarlamentar în problema integrării. Acum cîteva săptămîni, cînd deja se știa, pe canale discrete, care va fi poziția Franței și a Germaniei, cîțiva lideri ai PDL, cu Cristian Preda în frunte, l-au pus la zid pe Ponta că ar fi stimulat în secret, la Strasbourg, un lobby anti-românesc al socialiștilor europeni. Deși informația era falsă, ea a continuat să fie perpetuată, și  nu întîmplător, pentru că opoziția trebuia să fie culpabilizată pentru previzibilul eșec. Ieri, domnul Preda a scris pe blog că, încă de săptămîna trecută ”Aveam deja informații despre reținerea unor prieteni din PPE în chestiunea accesului nostru în Schengen și am sperat că acest semnal va fi reținut”. Vasăzică Ponta ”stimulează” socialiștii, dar reținerile le au popularii europeni, frații PDL? Aș fi curios ce contra-lobby a făcut, în acest caz, dl.Preda, pentru a schimba opinia colegilor săi, pentru că eu, unul, nu am auzit nimic în acest sens.

    Rămîne de văzut cine va deconta acest uriaș eșec al guvernării Băsescu-Boc, pentru că, deocamdată, în loc de țărînă în cap, asistăm la un spectacol aproape grotesc, în care elevii puturoși și chiulangii le bat obrazul profesorilor care și-au permis să nu le dea notă de trecere. O atitudine de care, cum spuneam, românii s-au săturat încă de pe vremea lui Ceaușescu, atunci cînd vina pentru galantarele goale și frigul din case aparținea imperialiștilor din vest și nu calamității numite comunism...Nu ar fi mai simplu, dacă tot punem problema astfel, să dăm vina, direct, pe Mircea Badea, și să spunem că emisiunile lui au enervat oficialii europeni pînă la bararea accesului în spațiul Schengen?
    În treacăt fie spus,, e foarte bună ideea Comisiei Europene de a implementa un funcționar european în cabinetul Boc, cu rang de ministru, pentru a verifica permanent activitatea executivului, dar eu aș merge mai departe: să îl pună direct în locul lui Boc!

    P.S. În sfîrșit vine o veste bună dinspre guvern: au apărut fisuri, la propriu, în clădirile Finanțelor. Poate se fisurează de tot și scăpăm de ei...

    Continuare
  • 81 comentarii

    13867 vizualizari

    Romanul regimului Băsescu: venea o șpagă pe Siret...

    Romanul regimului Băsescu: venea o șpagă pe Siret...


    România a oferit Uniunii Europene, la jumătatea acestei săptămîni, un spectacol halucinant: zeci de poliţişti de frontieră şi vameşi au fost reţinuţi joi dimineaţă în Vama Siret, pentru trafic de ţigări şi luare de mită. Ofiţeri ai Direcţiei Generale Anticorupţie şi procurori anticorupţie au făcut, în paralel, percheziţii atît la sediul vămii, cât şi la domiciliile poliţiştilor şi vameşilor reţinuţi, filajul în acest caz fiind început încă în urmă cu şase luni, după cum susține presa.

    De ce afirm că e un  spectacol halucinant oferit UE? Pentru că, acum cîteva luni, prin toamnă, cînd ancheta de mai sus era la debut, Olanda, Germania sau Franța ne transmiteau semnale iritate legate de incompatibilitatea țării noastre cu spațiul Schengen. În replică, regimul de la București, cu șeful statului în frunte, susținea că nici vorbă de așa ceva, presa e de vină că intoxică, iar țările respective nu au absolut nimic cu noi. Ulterior, semnalele iritate au devenit semnale oficiale, dar guvernanții nu s-au lăsat. ”România a îndeplinit toate condițiile tehnice legate de aderarea la spațiul Schengen”, tuna premierul Boc. Același mesaj îl repeta Băsescu și în discursul de la Strasbourg.

    Una peste alta, noi suntem perfect pregătiți pentru Schengen, oare ce o avea lumea cu noi de nu ne vrea, totuși? Cam ăsta e mesajul pe care l-am transmis, săptămîni bune, UE și opiniei publice occidentale.

    Bun. Și azi dimineață vine bomba: toți vameșii unui important punct de frontieră sunt săltați de mascați, iar vama e blocată, motivul fiind favorizarea contrabandei cu țigări. Șpaga e de proporții, un miliard de lei vechi într-o tură de 12 ore.

    Stau și mă întreb, cum, Doamne Iartă-mă, suntem pregătiți de Schengen atît timp cît vămile noastre sunt sat fără cîini, iar corupția e la ea acasă? Cum mai pot Băsescu și Boc să se uite în ochii lui Merkel și Sarkozy, după ce tot ei produc dovada că liderii europeni au dreptate în ce ne privește?
    Și mă mai întreb oare la cît s-o ridica șpaga încasată la frontieră în cei 7 ani de cînd odiosul regim pesedist cel atît de corupt a fost înlocuit de curații din PDL, dacă în 12 ore se încasează un miliard?

    Atenție mare, vorbim doar de punctul de frontieră Siret; ce o fi la nivelul întregii țări?

    În încheiere, vreau să mai amintesc doar două episoade, ambele petrecute în 2009. Într-unul, Vasile Blaga a făcut o afirmație publică incendiară, afirmînd că ”la nivelul polițiilor din statele membre UE există, în acest moment, un mare semn de întrebare legat de continuare colaborării cu ministerul român de Interne”. Deci, problemele erau atît de mari la nivelul MAI încît Europa nici nu mai voia să audă de el, dar cîteva luni mai tîrziu, România lui Băsescu se declara perfectă pentru Schengen.

    Un al doilea episod l-a constitut o acuzație a lui Vanghelie, dacă îmi amintesc bine, cam în aceeași perioadă, el spunînd că deține informații privind ample anchete ale Poliției legate de afaceri cu produse petroliere, de tranzacții cu vagoane întregi de combusibili care nu se regăsesc integral în acte, afacerile respective avînd legătură cu nume sonore din PDL. Și mai spunea Vanghelie că anchetele respective au fost îngropate de putere tocmai pentru a nu perturba alegerile. La acea vreme, presa portocalie i-a sărit rău în cap, dar ceea ce s-a petrecut azi, la frontieră, confirmă că acuzațiile nu erau departe de adevăr. Și că situația în ce privește corupția a scăpat, efectiv, de sub control, sub ochii blînzi ai celor care de dimineață pînă seara se laudă cu performanțele României în domeniu.
    Am încercat din răsputeri să convingem Vestul că România a luat cele mai ferme măsuri pentru a lichida corupția, dar am reușit, din păcate, doar să demonstrăm contrariul, cu vîrf și îndesat.

    Așa că nu îmi mai rămîne decît o ultimă enigmă: oare episodul de azi este determinat de dorința fermă a guvernanților de a face curat, în fine, în sistem, sau asistăm doar la o răfuială între Băsescu și oamenii lui Blaga, despre care relatează presa, imaginea României fiind doar o ”pagubă colaterală”, cum ar spune un militar hîrșîit?



    P.S. Cum se explică faptul că, pe vremea ”coruptului PSD” marile companii internaționale făceau tot mai des poteci să vină în România, iar azi, în timpul marilor luptători anti-corupție, fac iar poteci, numai că în sens invers?





    Continuare
  • 124 comentarii

    18325 vizualizari

    Atentie: In 2012 incepe un tavalug politic nimicitor

    Atentie: In 2012 incepe un tavalug politic nimicitor


    Puțini vor fi observat, prinși în vîltoarea evenimentelor din ultimele luni, de la alianțe născute peste noapte la arestări și scandaluri de partid fratricide, că politica românească se pregătește de o premieră, începînd cu anul viitor. Mai exact, e vorba de debutul unui ciclu electoral pe care l-aș putea numi, fără teama de a greși, drept nimicitor. Și care va produce, cred, mutații spectaculoase, în viitorul destul de apropiat.

    Mai exact, 2012 marchează startul unei perioade patru ani în care vom avea cel puțin șase rînduri de alegeri, fără a pune la socoteală un eventual referendum de suspendare a președintelui. Astfel, în 2012 avem alegeri locale și generale, în 2014 europarlamentare și prezidențiale, iar în 2016 din nou alegeri locale și generale.
    Practic, între fiecare doi ani electorali va exista un singur an tampon, în care alegătorii să își tragă sufletul, e vorba de 2013 și 2015. Marile cicluri electorale de pînă acum, 1992-96, 1996-2000 ori 2000-2004 au avut cîte patru ani tampon. Abia după 2007 lucrurile s-au mai precipitat, cu șase scrutine în trei ani consecutivi, iar rezultatul nu a fost deloc benefic nici pentru partide, nici pentru țară. Disoluția actuală a statului, corupția tot mai generalizată și schizofrenia socială sunt consecințe directe și ale acestor evenimente, mult prea dese. Iar lucrurile stau să se repete, curînd.

    Ce consecințe va avea această situație? Nu dintre cele mai benefice, aș spune. Campania pentru alegerile de anul viitor a început în forță de pe acum, și sunt semne că lucrurile se vor înfierbînta vertiginos, pentru că miza e uriașă. De-o parte avem un partid, PSD, care stă de prea mult timp în opoziție ca să-și mai permită iar tușa, și un PNL care abia așteaptă să revină la guvernare pentru a nu risca să piardă zestrea electorală greu agonisită pe vremea lui Tăriceanu. De cealaltă, un PDL care e pe spinarea tigrului: nu se simte prea grozav, dar gîndul că ar putea cădea îi dă frisoane reci.

    Tăvălugul multi-electoral de care vorbeam va supune, însă, absolut toate partidele unor eforturi supraomenești, pentru că cele șase campanii în doar patru ani vor înghiți uriașe resurse materiale și vor presupune mobilizări umane de excepție. Ca să ne facem o idee, trebuie spus că la ora asta avem formațiuni care nu și-au achitat, încă, nici măcar datoriile de la precedentele campanii. Criza, care va mai dura o perioadă, va face ca nici sponsorii să nu se mai înghesuie, ca altădată. Probabil spolierea banului public va lua proporții, din acest motiv, pentru că - nu-i așa? -, țîța bugetului rămîne veșnic cea mai generoasă.

    Să nu uităm, însă, că tot în perioada de care vorbim, România va atinge vîrful de returnare a datoriilor făcute la FMI și la alte organisme, ceea ce va îngreuna jongleriile cu bani publici. În consecință, e de așteptat să se găsească modalități noi, mai abile sau dimpotrivă, mai nesimțite, de a se deturna sume importante de bani, ceea ce nu e, oricum, o veste bună pentru alegători.

    Dincolo de aceste probleme, partidele politice se vor confrunta și cu tensiuni interne, pentru că forurile conducătoare vor avea șase hopuri de trecut în patru ani, iar oricare pas greșit poate aduce acuzații, congrese extraordinare și încercări de schimbare.

    Să luăm cazul PDL, spre exemplu: e greu de crezut că se va mai scinda acum, pentru că s-a dovedit că aripa reformiștilor nu e nici măcar fulgușor. Asta nu exclude posibilitatea ca Traian Băsescu să aștepte un rezultat slab al PDL în alegeri, anul viitor, pentru a forța preluarea partidului de către fidelii săi. Nici Ponta nu ar avea o viață ușoară dacă PSD nu scoate un scor foarte bun încă de la locale, vara viitoare. Și nici Crin Antonescu, al cărui mandat e de pe acum contestat de destui adversari. Chiar și UDMR ar putea avea probleme, pentru că atacă alegerile cu o echipă nouă, oarecum lipsită de experiență.
    Cît despre partide mai mici, precum PRM ori Partidul Poporului, va fi greu să facă față unei singure ”duble” de alegeri, darmite să o ia de la capăt după numai un an de pauză.

    Este foarte probabil ca scena politică de la noi să se comporte aidoma fotbalului britanic: din cauza prea multor partide de campionat și de ligă europeană, nu se mai dă randament la națională. Partidele de la noi vor dedica energii prea mari alegerilor multiple pentru a se mai ocupa cu maximă seriozitate și de problemele țării, iată o perspectivă pesimistă, dar mai mult decît îndreptățită, dacă ne gîndim cum evoluează lucrurile, de obicei, în politica autohtonă. În 2008 și 2009, PDL a făcut ravagii în finanțele țării pentru a-și asigura victoria sa și a lui Băsescu în alegeri; nu are sens să ne mai mirăm că azi ne chinuim cu măsuri anti-criză care trebuiau de mult luate.

    Din păcate, nu avem nicio garanție că viitoarea guvernare, indiferent care va fi ea, nu va adopta aceeași strategie, a sacrificării intereselor naționale pe altarul celor electorale. Pentru că, așa cum am spus, noua generație de lideri tineri, chiar bine intenționată, este supusă unor presiuni uriașe de jos în sus

    Tocmai din acest motiv, poate nu ar fi deloc o idee rea dacă s-ar lua decizia cuplării alegerilor locale cu cele parlamentare – europenele neputînd fi cuplate cu prezidențialele – pentru a elimina măcar o treime din scrutinele care ne așteaptă.
    Electoratul român pare, de pe acum, tot mai puțin dispus să se prezinte la vot, absenteismul fiind o realitate îngrijorătoare în ultimii ani.
    Iar un absenteism masiv înseamnă înlesnirea fraudei electorale și obținerea unor rezultate nereprezentantive la nivel național.

    Continuare
  • 127 comentarii

    8376 vizualizari

    Avertismentul FMI: criza mai mult revine decît se duce

    Avertismentul FMI: criza mai mult revine decît se duce

    Din păcate, ultimele rapoarte ale organismelor internaționale de prestigiu confirmă scepticismul de care, personal, am dat dovadă în ultima perioadă vizavi de așa-zisul final al crizei economice, urmat de revenirea la creșterea economică și la prosperitatea cetățenilor din țările europene ori de peste ocean. Nu numai că nu se iese din criză, dar cel mai recent raport al Global Financial Stability Report, publicat pe siteul FMI, e mai degrabă sumbru.

    Actualizat zilele trecute, raportul GFSR avertizează că riscurile la adresa stabilităţii financiare globale au crescut substanţial în ultimele luni, în cursul cărora datoriile publice imense ale unor state puternice, combinate cu șocuri economice globale, au subminat perspectivele de creștere economică pe care se sconta la un moment dat. Piețele emergente, în pofida perspectivelor de creştere luminoase, se confruntă acum cu riscul revenirii crizei și trebuie să ia măsuri pentru a limita apariția vulnerabilităților financiare.
    Mai mult, spune raportul, odată cu intrarea crizei în al cincilea an, s-a intrat într-o nouă fază, în care divergențele politice din spatele unor economii naționale împiedică progresul în ce privește gestionarea recesiunii. Nici nu e de mirare, în aceste condiții, că tot mai mulți mari investitori (vezi și cazul Soros, de care se tot scrie în publicațiile economice în ultima vreme) se reorientează și încep să țină cu dinții de lichidități. Or, blocarea unor mari sume de bani la saltea nu are cum să stimuleze sub nicio formă revenirea economiilor statale, ci e, mai degrabă, o aplicare practică a principiului ”scapă cine poate”.

    Nu intru în prea multe detalii tehnice, raportul analizează variabile care pot acţiona ca indicatori în avans ai crizei financiare şi, totodată, modul în care utilizarea de rezerve de capital poate ajuta să se atenueze ciclurile destabilizatoare, iar acestea sunt elemente neinteresante pentru cetățeanul obișnuit.
    Ceea ce reiese clar, însă, din document, dincolo de frazeologia specifică, este că situația, în Europa și în lume, e dramatică, iar criză mai degrabă revine decît se duce.
    Iar FMI face un apel, mai mult sau mai puțin direct, la liderii politici să renunțe la disputele sterile, la orgolii ieftine și să ia măsurile cele mai potrivite pentru a stimula consumul, pentru a crea locuri de muncă și pentru a reda speranțele cetățenilor.
    Or, tocmai legat de acest din urmă aspect, pe mine mă îngrozește gîndul că România, care e la fel de puternică economic precum o coajă de nucă pe valuri, ar putea întîmpina anul viitor cu programe populist-electorale de construit patinoare și săli de sport în comune fără apă și drumuri, gondole pe munți de nimeni călcați ori te miri ce alte trăsnăi din care cîștigă mai mult autorii decît beneficiarii.

    Continuare
  • 147 comentarii

    61110 vizualizari

    Romania nu ar trebui sa se agate de deficitul bugetar 3%

    Romania nu ar trebui sa se agate de deficitul bugetar 3%

    S-a produs o fisură importantă în corul lăudătorilor măsurilor luate de guvernul Boc, deși ea a trecut insuficient observată, în presă. E vorba de un interviu dat de Theodor Stolojan, în care punctează cîteva motive pentru care românii nu ar trebui să fie foarte liniștiți în viitorul apropiat și care mi se pare salutar, deși, personal, aș împinge lucrurile chiar mai departe.

    Concret, Stolojan afirmă, într-un interviu pentru ziare.com, că România se confruntă cu alte riscuri majore decît cele vehiculate în mod curent, la loc de cinste figurînd datoria externă de 97 de miliarde de euro, pe care o consideră un risc enorm pentru România, pe locul doi ca importanță fiind situația sistemului bancar. Și mai atrage atenția că e riscant să compari România cu Grecia, atît timp cît țara uleiului de măsline are un PIB de 27.000 de dolari pe cap de locuitor, în timp ce noi avem 8000.
    Foarte corect. Și ar mai fi o diferență, aș adăuga eu: guvernele Greciei s-au împrumutat în neștire, ducînd țara la o datorie publică uriașă, pentru a permite grecilor să beau Uzo la taverna din colț și să rîdă fericiți, cu burta la soare, în timp ce guvernele de dreapta ale ultimilor ani de la noi s-au împrumutat pentru a pompa, pe mai departe, prin contracte de stat, bani către marea clientelă de partid. Într-o parte avem o țară ai cărei locuitori s-au cam dezvățat de ideea muncii susținute și care au dus-o exagerat de bine, exagerat de mult timp. De cealaltă, avem o țară în care au sărăcit milioane și s-au îmbogățit enorm cîțiva.

    O regulă economică de fier spune că, în momente de criză, trebuie să dirijezi, ca stat, puținele resurse disponibile strict către acele domenii care sunt capabile să producă și, totodată, să atragă și investiții private, și să sacrifici, temporar, alte sectoare mai puțin rentabile.
    Așa cum am atras atenția și altădată, însă, la noi s-a continuat într-o veselie distribuirea cît mai unitară a banilor, după principiul anteriului lui Arvinte, ceea ce a însemnat că găurile negre au continuată să rămînă găuri negre. Guvernarea PSD, din care am făcut parte, a fost acuzată că a privatizat anumite mari companii, precum Sidex, ori Petrom, încasînd prea puțini bani pentru ele. Nu comentez aici subiectul prețului, numai mințile obtuze ar putea pune astfel problema, dar am să amintesc, totuși, că prin asemenea privatizări s-a pus în primul rînd capăt activității unor găuri negre de proporții. Guvernarea de dreapta, care trebuia, chipurile, să stimuleze economia, a transformat, mai nou, în găuri negre pînă și companii care au fost profitabile chiar la stat, precum Poșta Română sau CFR Marfă.

    Nici nu mai e de mirare că un fenomen foarte grav care se dezvoltă la această oră este lipsa de speranță, de încredere a românilor în capacitatea țării de a se mai redresa, în viitor, pur și simplu. Să nu mai crezi în nimic, decît în mai rău, iată adevărata rețeta a dezastrului.

    Cred că una dintre falsele probleme ale României este, azi, goana disperată după încadrarea în deficitul bugetar de numai 3%; ar trebui, după părerea mea, să se riște depășirea acestui deficit în numele stimulării investițiilor, a creditării și a consumului, singurele soluții reale de punere în mișcare a economiei în momente de criză. Sigur, depășirea unui asemenea deficit ne-ar crea probleme în ce privește termenul de aderare la zona euro. Dar, dacă România se va prăbuși economic la un moment dat, oricum nu îi va mai păsa nimănui că am ratat cu brio zona respectivă și nici nu vom avea parte de sprijinul pe care mai-marii Europei s-au repezit să îl acorde Eladei.


    Continuare

    Tag-uri:

  • Pagina:

    1 2
Dan Ioan Popescu
Cautare
Galerie foto
Cele mai noi articole
rss
  • Nevoia de simboluri, nevoia de unitate

    Una dintre marile probleme morale ale României de astăzi, o remarcă tot mai multă lume cu durere, e lipsa de simboluri autentice, ori de prețuire corespunzătoare pentru cele,...

  • Si totusi, are Romania ministru al Economiei?

    La cîteva luni de la instalarea USL la putere se înregistrează și lucruri bune și mai puțin bune. Pe de-o parte s-au reparat multe dintre nedreptățile comise de fosta g...

  • Ultima sansa a Romaniei

    "Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt ...

  • Guvernul MRU sau cind politicienii nu stiu sa piarda elegant

    Guvernul Ungureanu a căzut după numai 78 de zile și acum își face bagajele, dar dovedește, cu vîrf și îndesat, că toate școlile și bibliotecile din lume nu pot im...

Cele mai noi comentarii